Uncategorized

Frisoane de toamnă

Trecerea de la canicula verii la ploile de toamnă nu ne este chiar floare la ureche. Epiderma învățată cu răsfățul solar reacționează evident la noul stimul, frigul. Încercând să se adapteze. Ca element necesar al supraviețuirii. Constatăm, însă, că odată cu pielea de găină, gâscă ori curcan ne apucă și alte trăiri. Frisoanele sacadate, ba chiar ritmic reluate. Fie și numai când ne gândim la temperaturile scăzute pe care va trebui să le suportăm.
Că tremurăm la gândul schimbării vremii este, la urma urmei, o chestiune de bun-simț. Dovedim, cel puțin, că nu ne propunem să sfidăm legile biologiei. Dar, că ne apucă scuturăturile la gândul sfârșitului de noiembrie 2004, este altceva. Profund. Chiar organic. Greu de tratat.
Postura de magistrat îmi interzice să-mi fac publice convingerile politice. În fond, este normal ca pentru un om pus să hotărască “în numele legii” apartenența uneia sau a alteia dintre părți la o anumită grupare politică să nu aibă importanță. Să nu influențeze soluționarea unei cauze. Să nu încline în mod porcesc balanța în favoarea cuiva. Cu toate acestea, spre deosebire de ipocriții care declamă că nu au nici un fel de convingere în materia politicii, dar, prin toți porii și prin majoritatea hotărârilor pronunțate fac jocul puterii, fără scrupule, eu știu ce cred. Și îmi voi expune acest punct de vedere, sintetic, pe buletinul de vot. Ca orice alt cetățean. În exercitarea unui drept constituțional. Atât.
Însă, dincolo de toate acestea, nu putem să ne punem mâinile la ochi ori de câte ori vedem manifestări ce conturează starea de febrilitate a acestei toamne. În topul preocupaților de ceea ce va să vie conduc, în domeniul juridic, două categorii de magistrați: cei care au lucrat la comandă și cei care au respins comanda (fățiș ori elegant). 
Primii ar face și pe dracu-n patru ca puterea să nu se schimbe. După ce au muncit atâta pentru a căpăta un loc călduț, chiar călcând prin rahat, își scuipă în sân și sunt tentați să-și facă semnul sfintei cruci, în speranța că astfel de manifestări le-ar fi de folos pentru păstrarea știutei stări de lucruri. Uită, însă, că în paralel, cruce-și fac și cei pe care i-au nedreptățit. Cei cărora le-au răpit drepturi sau chiar libertatea, în dorința neștirbită de a-i mulțumi pe cei ce reprezentau puterea. Sau, pe cei care pretindeau că dețin frâiele puterii.
Ceilalți, răzvrătiții, s-au săturat să aștepte reforme adevărate și promovare după competență. Să spere că aceia dintre colegii lor care într-un an au făcut dublul salt de la judecătorie la curtea de apel, fără elementare veleități de magistrat, vor fi repuși la locul ce li se cuvine. Să poată crede că se vor termina repercursiunile conducerii instanțelor asupra lor, desfășurate doar pentru faptul că au curajul să se împotrivească unor inepții, că au tăria de a nu judeca la comandă și că au forța de a nu practica dezgustătorul obicei de lingușire necondiționată a președintelui.
Fiecare dintre aceste categorii așteaptă ca viața să intre sau să continue pe făgașul pe care îl consideră normal. Este, deci, de înțeles ca în acest anotimp al campaniilor electorale, al alegerilor generale și al fenomenelor paranormale vibrațiile interioare să se acutizeze. Ba chiar să împiedice somnul lin. În cazul unora, pentru ceea ce au făcut, iar în cazul altora, pentru ceea ce au refuzat să facă… Din păcate, trebuie să admitem că astfel de griji, de multe ori evidente, nu probează decât faptul că executivul și-a băgat coada în treburile autorității judecătorești. Desigur, cu concursul plenipotențiar al magistraților care acum asudă până peste maieu. Al celor pentru care Codurile au fost vorbe în vânt. Raționamentul ar fi greșit doar în situația (contrazisă de realitatea noastră) în care nici unul dintre magistrați nu și-ar pune problema consecințelor schimbării puterii. Ci s-ar gândi doar la cum trebuie să judece. Drept.

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close